Generatoare eoliene
– Constructia si ridicarea turnului de sustinere –

 

Pentru generatoarele mici nu este nevoie de un turn de sustinere foarte mare sau solid. Daca intentionati sa faceti ceva ‘serios’ atunci aveti nevoie de materiale serioase, cum ar fi fier-beton, ciment, cablu de tractiune, mai multe persoane care sa va ajute sau o masina, suruburi desebit de groase ..etc.

Exista doua tipuri de turnuri.

Turnuri fixe
Unele sunt cele fixe, pe care trebuie sa va urcati ca sa amplasati turbina sau daca e nevoie de intretinere sau orice alt fel de interventie. Avantajul major este ca sunt mult mai stabile si mai rezistente si suporta mult mai bine vibratiile produse de turbina. Dezavantajul evident e ca trebuie sa va urcati pana sus ca sa puteti face modificari si alt dezavantaj ar fi ca necesita sudura (lucru inaccesibil pentru unii). Constructia lor este mai simpla decat a celor mobile dar in final presupune improvizare unei scari sau bare de urcat care ar putea ‘compensa’ din simplitatea constructiei. Sunt recomandate pentru generatoare grele sau cu vibratii puternice cum ar fi cele cu 2 pale si pentru generatoare industriale si de puteri foarte mari (acolo se poate suda si o scara serioasa)
Pe scurt, se toarna o fundatie de beton masiva (minim 1x1m si 0,5m inaltime), nu se recomanda utilizarea fundatiilor deja existente decat daca se stie exact cum au fost facute si cat de rezistente sunt. Se poate folosi o singura teaza groasa turnata direct in fundatie sau mai solid, trei tevi puse in piramida cu bare sudate intre ele pentru rezistenta marita.

turn_fix_simplu
turn_fix_piramida
Turn fix simplu cu scara improvizata
Turn fix masiv cu bare de rezistenta.
Scara poate fi sudata sau separata.

 

Turnuri mobileTurnurile mobile sunt extrem de practice dar sunt mai dificil de construit.Avantajele sunt ca se poate cobora la sol turnul pentru a efectua operatiile de intretinere , instalare sau alte interventii la turbina (generator) si se poate demonta daca este cazul fara a fi distrus. Dezavantajele sunt proasta rezistenta la vibratii ridicate (risc sporit de distrugere a mecanismului de fixare), constructie mai dificila a partii de imbinare si utilizarea de mai multe materiale decat la turnul fix. (cabluri de ancorare, ax metalic, sistem de fixare). Personalrecomand acest tip de turn de sustinere. Nu va jucati cu viata voastra, mai bine munciti mai mult la turn decat sa riscati sa faceti o scara proasta sau sa fie prea dificil de montat la inaltime generatorul. Am sa dau aici cateva detalii despre cum se realizeaza acest tip de turn.
Baza este ca la cel fix din beton masiv turnata cu ajutorul unui cofrag din scanduri sau intr-o forma de plastic (un lighean cu fundul gaurit de exemplu) sau tabla.

turn_mobil_turnare_baza

 

In fundatia proaspat turnata se fixeaza sistemul de prindere format din doua tevi fixate in prealabil de o placa de distantare fixata cu suruburi sau o bucata de lemn intre ele si legate cu sfoara sau prinse cu banda adeziva. scopul placii de distantare este evident de a tine la distanta cele doua tevi si isi pierde din importanta dupa ce se intareste fundatia.

Cele doua tevi se gauresc suficient cat sa incapa o bara de metal care va fi axul pe care va balea turnul mobil. Axul trebuie sa fie dintr-o bara cat mai groasa si solida. Nu este important sa alunece prea bine sau sa va complicati cu rulmenti deoarece lungimea turnului mobil are efect de parghie.

 

turn_mobil_ved_lateral

Your ads will be inserted here by

Easy Plugin for AdSense.

Please go to the plugin admin page to
Paste your ad code OR
Suppress this ad slot.

 

Pe langa cele doua bare care formeaza suportul pentru axul pe care va balea turnul, se fixeaza in beton si o bara care are ca rol fixarea turnului in pozitia verticala. Atentie la axul dintre cele doua tevi sa fie cat mai solid si gaurile date in tevi sa nu le deterioreze prea mult deoarece acest ax va sustine intreaga greutate a turnului si a turbinei.

Pe bara de fixare sunt prevazute locuri de prindere jos si sus care permit ulterior fixarea turnului in pozitia verticala. Pot fi gauri pentru suruburi, inele, sau orice alt sistem.

 

turn_mobil_ved_fata

Partea mobila se fixeaza la sol, se monteaza turbina se asigura ca totul este bine insurubat sau legat, dupa care se ridica si se fixeaza de bara de fixare.

turn_mobil_poz_sol turn_mobil_poz_ridicat

 

Atentie la desene, sunt destul de ‘explicative’ sper.

Turnul se ridica cu ajutorul unui cablu tras de una sau mai multe persoane sau daca este cazul chiar de o masina. Sistemul de ghidare a cablului din figura de mai jos ajuta enorm si in caz ca nu poate fi realizat cu rotita ca in desen, incercati macar cu orice alt dispozitiv sau forma geometrica (sant sau bare in V de exemplu) care sa permita glisarea cablului si sa-l opreasca sa cada in parti. Daca nu reusiti sa faceti acest sistem simplu, ridicati cat se poate turnul, “manual” si abia pe urma folositi cablul. Altfel doar cu cablul nu veti reusi.

 

turn_mobil_sistem_ridicare

<< Prima pagina

Constructia si ridicarea turnului de sustinere >>
 
 Generatoare eoliene
– Linkuri utile –

Linkuri legate de energie eoliana

Resurse trimise de vizitatori

Am primit urmatoarele materiale de la vizitatori:

Un generator eolian realizat de dl. Teodoru Costasuc.
(“Deci se poate!” 🙂 )

 

 t_POZA_7  t_POZA_8  t_POZA_9

 

trimis de Teodoru Costasuc

Scan dupa o revista Tehnium, articole despre generatoare eoliene
centrala_eoliana_1.jpg – 397kb
centrala_eoliana_2.jpg – 415kb
alta_centrala.jpg – 460kb

trimise de Alexe Florin

Pentru cine e interesat de partea practica a constructiei generatorului
http://www.generatoreolian.netfirms.com

trimis de Adi Dordai

———————-

Ca sa vedeti cat de uriase pot fi chestiile aste. Pana sa vad poza asta am avut oarecum impresia ca energia eoliana nu se poate compara cu energia hidro a centralelor clasice ..dar se pare ca ..

Windconstruction2-cr
Windaltamont-cr

pagina originala: http://en.wikipedia.org/wiki/Wind_turbine 
Wikipedia

 << Prima pagina

Linkuri utile >>
 
Generatoare eoliene
– Locul de amplasare si curentii de aer de care trebuie sa va feriti –

Evitati sa montati sistemul in apropierea constructiilor, copacilor sau alte obiecte care pot provoca turbulente de aer. Curentii de aer nefavorabili pot duce la vibratii foarte puternice si in final la distrugerea aparatului. De asemenea pierderile de energie sunt enorme in astfel de conditii.

amplasare_curenti_aer

Atentie la desen pentru indicatii de distante optime si locuri de amplasare.

<< Prima pagina

 
Tabel comparativ pentru generatoare utilizabile
Denumire
Recomandare pentru generarea de energie eoliana
Avantaje
Dezavantaje
Foarte slab
Ieftine, usor de gasit, gata asamblate , putere usor de stabilizat
Necesita viteze mari, posibil sa-i trebuiasca reductor, necesita intretinere ridicata
Acceptabil
Slab
Ieftine, usor de gasit, usor de adaptat, performante la turatie mica
Puterea generata este limitata de rezistenta interna, ineficiente la turatii mari
Super
Potential nelimitat, puteri uriase, viteze de lucru extreme (foarte mici si foarte mari), constructie robusta
Presupune materiale speciale, timp si indemanare, ustensile si aparatura.
Slab
Acceptabil
Merg la viteze mici, gata asamblate, produc curent continuu
Nu merg la puteri mari, intretinere foarte ridicata, rezistenta redusa in timp, randament scazut
Acceptabil
Foarte bun
Calitate extrema a mecanismului (opera de arta), randament bun, turatii mici
Nu se gasesc in dimensiuni mari, bobinaj foarte fin nu suporta amperaj mare, trebuie mecanism suplimentar pentru sustinerea rotorului care e fragil

 Alternatoare de masinaNu sunt indicate pentru generatoare eoliene sau hidraulice deoarece incep sa produca energie abia de la viteze mari (minim 600rpm). Sunt totusi indicate pt generatoare cu combustibil. Acest tip de generator este unul electromagnetic (fara magnet permanent). Campul magnetic e generat tot de energia produsa. Asta inseamna un randament scazut si pierderi mari de energie. Avantajul acestui sistem este ca puterea generata poate fi usor controlata. O varianta de utilizare a acestui tip de generator in generatoarele eoliene este cu ajutorul unui sistem de roti pentru amplificarea turatiei, dar implica pierderi foarte mari de energie prin frecare.
In cazuri extreme, un alternator auto poate fi adaptat sa produca energie la turatie mai mica, rebobinand-ul cu mai multe spire din conductor mai subtire (nu este recomandat persoanelor necalificate)
Produc curent alternativ. Motoare electromagnetice cu inductie adaptateAdaptarea motoarelor electromagnetice pentru generatoare eoliene se face prin modificarea rotorului. Rotorul unui astfel de motor este format din placi de metal si de aluminiu intercalate. Trebuie sa inlocuiti aceste placi cu magneti permanenti, preferabil neodymium, ca sa transformati acest motor intr-un generator cu magnet permanent. Inlocuirea placilor se poate face perforand sau taind placile rotorului cat sa incapa magnetii. Problema cea mai mare este procurarea de magneti care sa se potriveasca ca dimensiune.
In practica, acest tip de generatoare pot produce maxim 10-20 amperi la viteze de 30mph cu o elice de aproximativ 2m spre deosebire de generatoarele facute din motare pas-cu-pas adaptate care pot produce in aceleasi conditii pana la 50-60 amperi.
Sunt indicate pentru puteri mici la viteze mari de vant.
Produc curent alternativ. Generatoare cu magneti permanenti, constructie propriePot genera la viteze mici dar rezista remarcabil si la viteze extrem de mari producand energie corespunzator, nu plafonandu-se ca celelalte generatoare. Sunt ideale pentru constructii serioase. In practica, un generator de dimensiune medie poate produce in jur de 700W. Generatoarele trifazice au randament mai bun dar sunt mai greu de construit. Materialele folosite se gasesc usor in comert, (lemn, discuri, rulmenti, adeziv epoxy, suruburi, conductor-lita, magneti) magnetii mult mai puternici (neodymium) se pot procura prin comanda pe internet la preturi acceptabile pentru un astfel de proiect. Pretul realizarii unui astfel de generator poate fi de pana la 10 ori mai mic decat cumpararea lui din comert (greu de gasit oricum). Magnetii deosebit de puternici sunt esentiali si fac toti banii. Se poate si improviza din magneti de hard-disk dar atentie ca au o structura deosebita si nu pot fi folositi direct (practic sunt doi magneti intr-unul ..folositi niste pilitura de fier pentru a vedea exact acest lucru..eu m-am pacalit urat de tot initial). Daca lipiciul este prea scump se poate improviza din lac si rasina dar elementele esentiale trebuie lipite cu adeziv de cea mai inalta calitate. Un avantaj major este ca puteti construi generatorul in forma si cu accesoriile de prindere pe care le doriti, fara a mai fi necesar sa improvizati un sistem de prindere.
Produc curent alternativ. Motoare curent continuuAceste motoare functioneaza in curent continuu, in special de la baterie, deci nu va asteptati sa gasiti motoare de dimensiuni mari. Inauntru exista un sistem foarte fin din perii metalice sau carbuni care se degradeaza in timp si nu rezista la turatii ridicate. Merg ok la viteze mici si pot fi folositi pentru generatoare miniaturale-mici. Nu va asteptati la puteri mai mari de 100-200W. Servo-motoare curent continuu fara periiAceste motoare se gasesc in componente electronice de inalta calitate (CD-ROM, computere, imprimante) si sunt o adevarata opera de arta din punct de vedere al preciziei cu care sunt realizate. Unele folosesc magneti deosebiti de puternici ( Nd-Fe-B dar destul de rar). Turatia este controlata de un sistem electronic de obicei extern motorului, altfel trebuie adaptat (scos) . Din pacate, desi sunt facute cu rulmenti (unele) pentru a suporta greutatea elicei le mai trebuie un sistem de sustinere al rotorului, format din rulmenti suplimentari preferabil de dimensiuni mai mari, adaptati. Dezavantajul major este ca nu se gasesc motoare de acest gen de dimensiuni mari si cu bobinaj gros, deci puterea rezultata este limitata. Sunt eficiente in generatoare mici.

<< Prima pagina

 
5 figuri ‘nobile’
– dualismul dodecaedrului fata de icosaedru –

 

icosa-dodeca_anim

Un dodecaedru regulat se poate obtine dintr-un icosaedru unind centrele fetelor acestuia. In figura de mai sus puteti vedea o reprezentare tridimensionala care demonstreaza aceasta propietate. De asemenea un icosaedru regulat se poate obtine dintr-un dodecaedru regulat repetand procedeul

 

 
5 figuri ‘nobile’
– dualismul hexaedrului fata de octaedru –

 

cub-octa_anim

Un octaedru regulat se poate obtine dintr-un cub unind centrele fetelor acestuia. In figura de mai sus puteti vedea o reprezentare tridimensionala care demonstreaza aceasta propietate. De asemenea un cub se poate obtine dintr-un octaedru regulat repetand procedeul

 

 
5 figuri ‘nobile’
– dualismul tetraedrului fata de el insusi –

 

tetra-tetra_anim

Dintr-un tetraedru regulat se poate obtine un altul unind centrele fetelor acestuia. In figura de mai sus puteti vedea o reprezentare tridimensionala care demonstreaza aceasta propietate.

 

           

reatii_cubtetra6 margini intr-un tetraedru = 6 fete intr-un cub.
Exista doua posibilitati in care 4 din cele 8 colturi ale cubului sa corespunda cu cele 4 colturi ale tetraedrului.

4 fete intr-un tetraedru = 4 colturi intr-un tetraedru.
De aici si dualismul tetraedrului fata de el insusi. Corpul obtinut prin intercalarea a doua tetraedre se numeste si“stella octangula”, insemnand in latina stea cu opt colturi.

6 margini intr-un tetraedru = 6 colturi intr-un octaedru
Aceasta este o consecinta a faptului ca un octaedru poate fi inscris intr-un tetraedru

relatii_octocub6 fete intr-un cub = 6 colturi intr-un octaedru
In centrul fiecareia din cele 6 fete ale cubului este unul din cele 6 colturi ale octaedrului.

8 colturi intr-un cub = 8 fete intr-un octaedru,
In centrul fiecareia din cele 8 fete ale octaedrului este unul din cele 8 colturi ale cubului.

12 margini intr-un cub = 12 margini intr-un octaedru
Daca cele 12 margini ale cubului si cele 12 margini ale octaedrului se intersecteaza, formeaza unghi drept.

reatii_cubdodeca12 margini intr-un cub = 12 fete intr-un dodecaedru
Aceasta este o consecinta a faptului ca un cub poate fi inscris intr-un dodecaedru. Fiecare latura a cubului va deveni o diagonala in una din fetele dodecaedrului.

12 margini intr-un octaedru = 12 colturi ale icosaedrului,

12 fete ale dodecaedrului = 12 colturi ale icosaedrului,
20 colturi ale dodecaedrului = 20 fete ale icosaedrului,
30 margini ale dodecahedron = 30 margini ale icosaedrului,
12 margini ale cubului = 12 colturi intr-un icosaedru,
12 margini intr-un octaedru = 12 fete intr-un dodecaedru

<< Prima pagina
Relatii intre aceste poliedre >>
 

A fost inventata in 1959 de Ruth Handler. Ideea i-a venit cand a vazut ca fetitei ei ii face mare palcere sa se joace cu papusi adult facute din hartie. S-a incercat prin papusa Barbie ca “visul fiecarei fetite sa fie proiectat in viitor. ” – Ruth Handler. Papusa a fost numita Barbie®, dupa numele fetitei lui Ruth Handler, Barbara. Barbie® a fost introdusa in lume la American Toy Fair in New York. In primul an, s-au vandut 351.000 de papusi Barbie® cu un pret de 3$ pe bucata.
brbPrima cariera a lui Barbie® a fost de manechin de moda adolescent. De-a lungula anilor, Barbie® are peste 80 de profesii: dentist, astronaut (in 1965, 1986, 1994), star rock, candidata la presedentie, profesoara, medic veterinar, soldat, cantareata. Barbie® care merge la colegiu a fost introdusa in 1964. In 1975 a fost introdusa prima papusa Barbie® ca fiind atlet olimpic. In 1985 ea aprimit primul sau computer.
Papusa Barbie a fost introdusa in Europa in 1961. Acum, papusa Barbie® este fabricata in mai mult de 140 de tari din lumea intreaga si a reprezentat peste 45 de natiuni diferite. In 1980 au fost introduse primele papusi Barbie® negresa si hispanica. In fiecare secunda, 2 papusi Barbie® se vand in lume.
Papusa Barbie® are 43 de animale de casa: 21 de caini, 12 cai, 3 ponei, 6 pisici, un papagal, un cimpanzeu, un urs panda, o girafa si o zebra.
Numele intreg al papusii Barbie® este “Barbie Millicent Roberts”. Este din Willows, Wisconsin si merge la scoala Willows High School.
Are 5 surori: Skipper® introdusa in 1964, Tutti, Stacie® introdusa in 1992, Kelly® introdusa in 1995 si Krissy® in 1999. Barbie® are si un prieten Ken® introdus la 2 ani dupa aparittia ei. Ken® a fost numit dupa cel de-al doilea copil al lui Ruth Handler.

Din 1959 au fost produse mai mult de 1 miliard de costume pentru Barbie® si prietenii ei. Hainele au fost create de mari designeri de moda: designers Yves Saint Laurent, Christian Dior, Valentino, Perry Ellis, Oscar de la Renta, and Bob Mackie. Semnatura coloristica a lui Barbie® este “rozul Barbie”. In 1999 a celebrat 40 de ani de la lansare ca fiind cea mai populara papusa din lume. Pana sa se inventeze papusa Barbie®, toate papusile erau bebelusi.
Barbie® si celelalte marci inregistrate sunt in proprietatea Mattel, Inc. Papusa Barbie® este o marca inregistrata Mattel Corporation.

Viziteaza site-ul oficial al lui BARBIE®

 

Bomboanele

Ideea gustului de dulce a fost descoperit pentru prima data de oamenii cavernelor care mancau miere. De-a lungul timpului, egiptenii, arabii si chinezii au preparat fructe si alune invelite in miere. In Europa, in Evul Mediu, costul ridicat al zaharului a facut ca bomboanele sa fie o delicatesa pe care si-o permiteau doar oamenii bogati.
bomboaneBomboanele din zahar topit au devenit cunoscute in secolul XVII in Anglia si in coloniile americane. Bomboanele se obtin simplu, prin dizolvarea zaharului in apa. Diferitele temperaturi de incalzire determina tipul de bomboane: temperaturile ridicate fac bomboanele tari, temperaturile medii fac bomboanele moi si temperaturile joase fac bomboanele care se mesteca (jeleurile).

Fabricarea dulciurilor s-a dezvoltat rapid ca industrie la inceputul secolului XIX prin descoperirea sucului dulce din sfecla. Fabricarea bomboanelor tari din menta sau dropsuri din lamaie a devenit foarte populara.

 

Vata de zahar ars

Vata de zahar ars este facuta din zahar topit si tors intr-un fir subtire ca un fir de bumbac.
vata

 

A fost inventata in 1897 de William Morris si John Wharton, fabricanti de dulciuri din Tennessee, SUA. Ei au inventat un dispozitiv care topeste zaharul intr-o cupa care se invarte si care are niste gauri subtiri.

 

Dupa cum cupa se invarte, zaharul caramelizat este fortat sa iasa prin acele gauri rezultind un produs pufos care seamana cu bumbacul si care se topeste in gura.

Ciocolata

Istoria ciocolatei incepe o data cu descoperirea Americii. Cand Cristofor Columb s-a intors din a 4-a lui calatorie in Lumea Noua, a adus regelui Ferdinand si reginei Izabela boabe de cacao. In timpul invaziei in Mexic a lui Hern Cortin 1519, indienii azteci au fost gasiti folosind boabe de cacao in prepararea unei bauturi regesti , numita Chocolate adica lichid fierbinte
ciocolataTratau aceasta bautura ca fiind mancarea zeilor era foarte amara, drept pentru care, au emis ideea indulcirii ei cu trestie de zahar. Tot ei au luat acesta bautura in Spania si au imbunatatit-o, punandu-i scortisoara si vanilie. Au decis ca bautura are gust mai bun daca este servita fierbinte. Noua bautura a prins foarte bine, mai ales la aristocratii spanioli. Spaniolii au inceput sa planteze cacao in coloniile lor dind nastere unei afaceri prospere. Ei au tinut secret aceasta industrie multe sute de ani dar niste calugari spanioli au lasat pana la urma ca secretul sa scape.

Aceasta bautura s-a raspandit repede in Europa si in 1657 a aparut una dintre cele mai faimoase case englezesti de ciocolata. In 1828 au aparut tehnici mecanizate de macinare a boabelor de cacao (presa pentru boabele de cacao) care a dus la scaderea pretului ciocolatei. Datorita acestei prese a fost imbunatatita si bautura din cacao pentru ca prin presare era stoarsa grasimea pe care o contineau boabele de cacao. In secolul XIX au fost 2 mari revolutii in istoria ciocolatei: o companie engleza a produs prima ciocolata solida de mancat – ciocolata fondanta fina si matasoasa, iar in 1876, elvetianul Daniel Peter a introdus laptele in ciocolata si a creat un produs care si astazi aduce bucurie: ciocolata cu lapte. In America a avut un mare succes si s-a dezvoltat foarte repede. In 1765 a aparut prima fabrica de ciocolata. In prezent, guvernul american ii recunoaste rolul. Ciocolata face parte din ratia soldatilor americani inca din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si este nelipsita din dieta astronautilor.

Inghetata

Primul desert inghetat a fost creat in Imperiul Roman pe timpul imparatului Nero. Era o combinatie intre zapada (isi trimitea scalvii sa aduca zapada din munti) si nectar, pulpa de fruct si miere.
inghetataO alta teorie este ca Marco Polo, un aventurier al secolului XIII, a adus in Europa recipiente de pastrare a ghetii spunand ca ele se folosesc in Asia de mii de ani. El a invatat de la chinezi metoda de a crea gheata si laptele inghetat. In 1700, guvernatorul Bladen din Maryland a servit inghetata oaspetilor sai. Cu timpul, recipientele de pastrare a ghetii, a laptelui inghetat si a serbetului s-au dezvoltat si inghetata a devenit o delicatesa la curtile Frantei si ale Angliei.

Prima masina comerciala de facut inghetata a fost inventata in Australia in 1855 iar producerea mecanizata a inghetatei a avut loc in anii 1880 si 1890. In 1899, August Gaulin a inventat omogenizatorul si crema de inghetata a devenit mai moale. In 1904, in America, un vanzator de napolitane a creat suportul din napolitana pentru inghetata. In 1919, tot in America, a aparut prima inghetata invelita in ciocolata si in 1920 prima inghetata pe bat.

 

Guma de mestecat

Cand au dezgropat obiecte preistorice, arheologii au descoperit bucati intregi de rasina de copaci mestecata. Se poate spune ca oamenii din antichitate au fost adevaratii inventatori ai gumei de mestecat.
gumaGuma de mestecat se presupune ca era utila la curatarea dintilor si pentru a reimprospata respiratia. Vechii greci mestecau Eastiche o guma de mestecat facuta din rasina unui copac care crestea in Turcia si Grecia. Vechii maya mestecau Ahicle care era seva de la copacul Yapodilla Indienii nord-americani mestecau seva de la molid iar locuitorii timpurii ai Americii mestecau guma facuta din seva de molid si ceara de albine. In 1848, John B. Curtis a facut si a vandut prima guma de mestecat comerciala numita ytarea principala a gumei pure de molid- (state of mine pure spruce gum). In 1850, Curtis a inceput sa vanda guma cu aroma de parafina care a devenit mai populara decat guma din molid. In 28 decembrie 1869, William Finley a devenit prima persoana care a brevetat guma de mestecat. In 1871, Thomas Adams a brevetat prima masina de fabricat guma de mestecat. In 1880, John Colan a inventat o cale pentru ca guma de mestecat sa aiba un gust mai bun chiar dupa o lunga perioada de timp de mestecat.

In 1888, guma de mestecat a lui Adams, numita Tutti-Frutti, a devenit cea mai bine vanduta guma de mestecat dintr-un tonomat. Tonomatul era localizat intr-o statie de metrou in New York. In 1914 a fost creata guma Wrigley Doublemint. In 1928 Walter Diemer a inventat guma roz de succes Dubble Bubble (baloane duble), o guma foarte elastica. Aceasta guma a fost roz din intamplare, pentru ca asta era culoarea pe care a avut-o la indemana firma Fleer Chewing Gum Company la care lucra Walter Diemer. Multe tipuri de gume de mestecat au fost inventate de farmacisti, chimisti si doctori, dar Walter Diemer era contabil

Pizza

Istoria producerii pizzei incepe in antichitate, odata cu painea plata coapta pe pietre fierbinti, aromata cu diverse ierburi si condimente foarte populare in Napoli, Italia. Asa cum o stim noi azi, ea se pregateste dupa anii 1600 cand, odata cu descoperirea Americii, rosiile ajung in Europa.
pizzaTaranii din Italia care erau foarte saraci au adaugat rosiile la prepararea pizzei. Pana la 1830 pizza a fost vanduta in standuri in aer liber si prin vanzatorii de strada, dar prima pizzerie adevarata “Antica Pizzeria Port Alba” s-a deschis in Napoli si functioneaza si acum. Pizza moderna s-a nascut in 1889 si se atribuie unui brutar, Raffaele Esposito, care a pregatit o pizza speciala in cinstea vizitei regelui italian Umberto I si a reginei Margareta.

Pizza semana cu steagul Italiei avand busuioc verde, branza alba si sos de rosii. A fost favorita reginei. De atunci acest model de pizza se numeste pizza margherita in cinstea reginei. Pizza a ajuns in America cand italienii au migrat acolo si au inceput sa-si deschida pizzerii.

Hot Dog

Nu exista o etimologie sigura pentru termenul de “hot dog”, dar 2 teorii sunt cele mai acceptate. Se crede ca popularitatea termenului de “hot dog” e atribuita lui Tad Dorgan, care a observat un vanzator ambulant vanzand carnati fierbinti la un meci si ca acest vanzator a strigat ia-ti carnatul rosu si fierbinte!
hot-dogEl a caricaturizat scena: un caine soricar cuibarit intr-o chifla si strigand ia-ti hot dog-ul! Desenele lui animate cu carnati vorbitori denigreaza in general vanzarile vienezilor la Coney Island, sugerand ca salamurile vieneze contin carne de caine. Pentru ca asta a fost o publicitate proasta in 1913, Camera de Comert a interzis termenul de “hot dog”. A doua varianta se refera la carnatii “dachshund” (in traducere “caine soricar”), termen gasit la emigrantii germani in SUA in anii 1800. Ei au adus cu ei la sfarsitul anilor 1800 nu numai carnatii ci si cainii soricari. Se crede ca numele “hot dogs” a inceput probabil ca o gluma despre cainii germani lungi, subtiri si mici.
Ca un sfarsit al glumei si ca un zvon, este gluma despre provenienta gustosilor carnati serviti pe o paine calda taiata in lungime, cum ca ar fi produsi din carne de caine. In anii 1871, “hot dogs” incep sa se vanda prin vanzatori ambulanti, primul vanzator fiind Charles Feltman, de la Gradinile lui Feltman in parcul de amuzament din Coney Island. El a vandut “hot dogs” intr-un carut de lapte in primul sau an de deschidere a afacerii. Punerea “hot dog”-ului intr-o paine calda si cu ingrediente variate se datoareaza lui Harry Magely, director de catering la New York City’s Polo Grounds, care a inclus sloganul “Red hots! Get your red hots!” (Rosii si fierbinti! Ia-ti-i pe ai tai!) catre clientii sai. In 1893, “hot dog”-ul devine bilet standard de intrare in stadioanele de baseball.

 

Blugii

Este cel mai faimos articol de imbracaminte si a fost inventat de catre Levi Strauss. Levi a emigrat din Germania in Statele Unite in 1874 si a petrecut cativa ani la New York invatand si facand comert cu postavuri. In acelasi timp, in California a izbucnit goana dupa aur si a aparut o nevoie foarte mare de produse care sa sustina aceasta activitate. El paraseste New York-ul si se muta in California impreuna cu sora si cumnatul sau. Isi deschide un magazin cu unelte pentru mineri, in care a adus si un balot de panza foarte rezistenta, intentionand sa o vanda celor care vroiau sa-si confectioneze coviltire sau corturi.
La scurt timp, un comerciant il viziteaza si se intereseaza de aceasta panza. Ii spune lui Levi ca ar trebui sa produca pantaloni din aceasta panza, pentru ca erau foarte utili celor care cautau aur in mine. Asa ca Levi Strauss a inceput sa produca pantaloni care au avut un succes nemaipomenit printre mineri. Singura obiectie a acestora era ca pantalonii respectivi erau foarte aspri. Strauss a inlocuit panza cu o alta mai moale, denumita panza de doc pe care a adus-o din Franta, dintr-o localitate numita de Nime.
brbNumele de jeans vine de la denumirea data de marinarii din Genova, pentru ca din aceasta panza se confectionau uniformele lor. Denumirea de blue (albastru) a fost data pentru ca panza din care se confectionau acesti pantaloni era vopsita in albastru (culoare care se obtinea usor din niste plante foarte raspandite in USA si Canada).
O alta problema foarte mare insa la acesti pantaloni erau buzunarele pentru ca se rupeau foarte repede. Un client numit Jacob Davis a avut ideea de a folosi capse care sa prinda buzunarele de pantaloni mai bine. Davis a vorbit despre aceasta idee lui Levi Strauss si impreuna au patentat-o in 1872. Astfel ca, Strauss a inceput sa produca acesti pantaloni folosind capse din cupru.
In 1886, Levi a cusut o eticheta din piele pe pantaloni care reprezenta imaginea a doi cai care trag in parti opuse de o pereche de blue jeans. Acesta arata cat de rezistenti sunt pantalonii facuti de Levi Strauss. Blue Jeans au ajuns celebri datorita filmelor despre cowboy facute la Hollywood.

 

Iata o jucarie geniala. Eu prima data cand am descoperit-o am fost extrem de incantat. Initial am vrut sa pun disclaimer la inceputul acestui articol dar pe urma mi-am dat seama ca desi pare riscant, nu prezinta un risc mai mare decat aprinderea unui bat de chibrit. ..Oricum aveti grija..exista isteti pe peste tot.
agrafaagrafa2Pentru inceput ne trebuie o simpla agrafa din aceea de prins foi de hartie. Evident daca avem una mai mare e mai interesant. In lipsa de agrafe se poate confectiona ceva asemanator si dintr-o sarma mai groasa, dar insist sa folositi o agrafa. Aceasta se desface ca in figura alaturata astfel incat o parte din ea, cea initial in centru,
sa formeze o talpa de sprijin iar partea din exterior sa fie indreptata la 45°. Acesta va fi practic lansatorul.. serios 🙂 ..Cred ca banuiti ca aceasta racheta chiar va zbura.
Acum ne trebuie corpul rachetei (proiectilul). Acesta se realizeaza din staniol din acela cu care este invelita ciocolata spre exemplu (folia subtire din aluminiu). Se taie o bucata patrata in mijlocul careia se pune fosforul ras de pe cateva bete de chibrit (3-4 sunt suficiente).

 ammo1  ammo2

Atentie daca sunt folosite prea multe bete de chibrit racheta va exploda nu va zbura. Practic nu va exploda cine stie ce, ci pur si simplu se va desface staniolul. Staniolul se strange ca in imagine si se roteste la capatul care initial a fost centrul. Acesta va fi varful rachetei. Partea deschisa (cea de sus din imagine) se va strange in jurul lansatoruluica in imaginea de mai jos
ammo3Astfel am realizat lansatorul din agrafa si racheta din staniol. Ar trebui sa va iasa ceva ca in imaginile alaturate.
lans1Lansare acestei rachete este destul de simpla si surprinzatoare. Nu trebuie decat sa aprindeti un chibrit si sa-l puneti imediat sub portiunea de sarma pe care sta infipta racheta.
lans2Sarma se va incalzi si cand va atinge temperatura potrivita va aprinde fosforul din interiorul rachetei. Singurul loc prin care pot iesi gazele produse la aprinderea
fosforului este prin capatul deschis al staniolului, adica spre partea care sta infipta in lansator. Cum am spus daca staniolul se sparge inseamna ca ati pus prea mult fosfor.
Atentie, fosforul arde pe la 3000°C deci nu tineti racheta in mana in momentul lansarii, nici macar lansatorul.. acesta trebuie sa stea asezat pe piciorul format din agrafa.
Principiul de functionare este descris in imaginea de mai jos

lansfinalRacheta poate zbura pan al distante de 0.5 – 2 metri. Evident asta depinde de cat de bine a fost realizata. Se pot face si variante mai solide din material mai rezistent si mai mult fosfor sau alt combustibil dar riscul de accident creste.

 

Un dispozitiv distractiv dar periculos este o pocnioare facuta cu ajutorul a doua suruburi, o piulita si cateva carpe sau pungi. Daca este facut cu atentie nu mai este chiar asa periculos

surub1imbinareVa trebuie doua suruburi ori groase ori folositi mai multe piulite ca sa le faceti mai grele. Unul din ele trebuie sa fie cat mai scurt, eventual taiat daca nu gasiti asa scurt. Acesta il denumim in continuare ‘capat’ si va fi practic surubul care activeaza dispozitivul. Surubul lung il denumim ‘baza’ si daca nu gasim suruburi groase, pe acesta adaugam piulite ca sa-l facem cat mai greu.
De pe niste bete de chibrit se desprinde niste fosfor, bucati cat mai mari posibil. Acesta va fi explozibilul folosit.

Daca punem prea mult fosfor se va forma un strat prea gros si moale si nu va functiona, daca punem prea putin, miniexplozia nu va fi suficienta ca sa desprinda suruburile.

chibritCred ca aprox 3 bete de chibrit ar fi suficiente dar incercati mai bine.
Cele doua suruburi se unesc ca in imagine cu ajutorul unei piulite , iar intre ele se pune fosforul desprins de pe betele de chibrit. Surubul ‘baza’ este infiletat mai mult decat surubul ‘capat’ care este prins foarte putin de piulita. Suruburile trebuie sa aibe capetele cat mai bine conturate, adica sa nu fie lovite, tocite, indoite sau cu filamentul ciobit.

franjuriDe capatul surubului ‘baza’ se leaga niste franjuri din carpa sau punga. Acestea au ca scop pastrarea directiei, exact ca penele de la sageti. Ele trebuie sa fie cat mai drepte si mai multe. Vezi imaginea din stanga detaliu

Surubul ‘baza’ se leaga de surubul ‘capat’ cu o sfoara cat mai rezistenta. Nu folositi sarma pentru ca se poate rupe, sfoara este oarecum mai elastica decat sarma. Aceasta ‘sfoara de siguranta’ are ca scop sa tina suruburile imediat dupa explozia fosforului ca sa nu pierdeti surubul capat si ca sa nu va raniti. Este foarte important sa verificati dupa fiecare utilizare daca va rezista si la urmatoarea.

bolta

Principiul de functionare este foarte simplu. Dispozitivul se arunca cat mai sus tinand de franjurile legate de surubul ‘baza’ . In picaj, suruburile capata viteza (si forta din cauza greutatii) si se izbesc cand ajung jos de ceva dur ..asfalt, gresie, etc. Din cauza socului, fosforul dintre cele doua suruburi explodeaza si in urma acestei explozii suruburile tinute de piulita se despart provocand o bubuitura. Dispozitivul se poate refolosi de foarte multe ori, atentie insa la sfoara de siguranta sa fie intreaga. .. Si nu aruncati in mijlocul altor oameni ca sa nu raniti pe cineva!

 

Contribuie si tu!

Asteptam cu mare interes articole scrise de voi si idei pentru articole noi. Permitem linkuri catre site-ul vostru in cadrul articolelor puse la dispozitie de voi, atata timp cat acestea au un continut de calitate si sunt originale.

Nu ezitati sa ne contactezi!