Anul constructiei:
Constructia s-a realizat in 12 ani si a fost finalizata in 282 I.C.

Locatie:
Strajuia intrarea in portul din insula Rodos din Grecia. Rodos este o insula aflata in Asia Mica, unde Marea Egee intalneste Marea Mediterana.

Istorie:

Rhodos devine in 408 I.C. capitala mai multor teritorii unite si un important port comercial. Se bazeaza pe un aliat, care este Ptolemeu I al Egiptului. Macedonenii incearca sa rupa acesta alianta, insa locuitorii din Rodos sunt uniti si rezista eroic asediului. Colosul din Rodos a fost construit in cinstea zeului soarelui, Helios, ca multumire pentru protectia locuitorilor in timpul asediului. Chares din Lindos, un sculptor rodian, a fost angajat pntru constructia statuii. Statuia a strajuit intrarea in portul Rodos timp de 56 de ani.

Cand soarele rasarea dimineata, se reflecta in suprafata de bronz si facea ca figura zeului sa straluceasca. In 225 I.C., in urma unui cutremur, i s-a rupt un picior. Dupa prabusirea statuii, locuitorii din Rodos au vrut sa o reconstruiasca primind chiar o oferta de la Ptolemeu al III-lea, insa un oracol le-a interzis. Dupa ce arabii au cucerit insula Rodos, in 653 A.D., statuia a fost vanduta de catre acestia unui evreu din Siria care a carat-o pe 900 de camile, dupa cum spune legenda.

Descriere:
Statuia era construita din bronz si intarita ulterior cu fier si piatra. Se spune ca au fost folosite 15 tone de bronz si 9 tone de fier, insa calculele arata ca aceste cantitati au fost chiar mai mari. Avea o inaltime de 33 de metri si statea pe un soclu inalt de 15 metri. Teoria ca acest colos statea cu cate un picior pe fiecare mal al portului este doar o legenda pentru ca in nici o scriere nu se specifica acest lucru. Se crede ca ea a inspirat sculptorul francez Auguste Bartholdi care a construit Statuia Libertatii din USA.

Anul constructiei:
Se estimeaza ca a fost terminat in jurul anului 280 I.C. desi constructia a inceput in jurul anului 290 I.C.

Locatie:
Pe o mica insula de langa orasul egiptean Alexandria numita Pharos.

Istorie:
Dupa moartea lui Alexandru ce Mare, comandantul lui, Ptolemeu Soter, a preluat conducerea in Egipt in orasul fondat de Alexandru, oras numit Alexandria. El a inceput constructia farului in anul 290 I.C., constructie ce a fost insa finalizata de fiul lui, Ptolemeu Philadelphus. Constructia a fost dedicata lui Ptolemeu Soter si sotiei lui, Berenice si se presupune ca a fost finantata de un diplomat bogat numit Sostratus din Cnidus. Constructia a fost atat de faimoasa incat denumirea de “far” a fost preluata in limbile franceza, italiana, spaniola si in romana.

Farul din Alexandria a ajutat la navigatie timp de mai bine de 1000 de ani, pana cand a fost distrus in urma a doua cutremure, din 1303 A.D. si 1323 A.D. A fost atat de faimos, incat a aparut chiar si pe monedele romane. In 1480 pe locul lui a fost construit un fort islamic numit Fortul din Kait Bey folosit in scopuri militare. Recent, oameni de stiinta au gasit parti din far scufundate pe care le-au adus la suprafata ca sa le studieze.

Descriere:
Farul avea o inaltime de 117 m si era construit din 3 parti pe o baza larga. Prima parte era un cub inalt de 56 m, a doua sectiune era o prisma octogonala inclinata in interior inalta de 27 m, iar ultima parte era un cilindru de 7 m inaltime. In interiorul cilindrului erau o flacara care ardea noaptea si o oglinda. Combustibilul folosit pentru flacara se presupune ca era balegar uscat de la animale. Oglinda era folosita pentru ca ziua sa reflecte lumina soarelui si pe cea a focului pe timpul noptii. In varful cilindrului se afla o statuie, cel mai probabil a lui Zeus sau Poseidon, zeul marii.

Anul constructiei:
Se crede ca au fost construite in jurul anului 600 I.C.

Locatie:
In Babilon, pe partea estica a Eufratului, aproximativ la 50 de km sud de Bagdadul de azi din Irak.

Istorie:
Aceste gradini despre care nu se poate spune cu siguranta ca au existat, se presupune ca au fost construite de regele Nabucodonosor al II-lea, fiul lui Hamurabi.

El le-a construit pentru una dintre sotiile sale bolnave, pentru a-i alina dorul de muntii si gradinile din locul ei natal numit Media. De asemenea mai exista o teorie, mai putin crediblila insa, ca aceste gradini au fost construite de Semiramiza, regina asiriana, in al cincilea ei an de domnie. Ceea ce ridica un mare semn de intrebare privind existenta acestor gradini este faptul ca nici unul dintre cei care au lasat in scrierile lor date despre Babilon, nu au vazut cu proprii ochi aceste gradini. Insasi tablele ramase din timpul lui Nabucodonosor nu contin date despre Gradinile Suspendate, ci numai despre descrierea palatului, a orasului Babilon si ale zidurilor acestuia. Arheologii inca mai cauta dovezi evidente despre aceste gradini pentru a trage o concluzie reala cu privire la existenta lor.

Descriere:
Philo din Bizant spune despre aceste gradini: “Gradinile Suspendate au plante cultivate deasupra nivelului solului si radacinile copacilor sunt infipte intr-o terasa superioara mai degraba decat in pamant. Intreaga greutate este sustinuta de coloane de piatra. Apa era ridicata cu un sistem de scripeti si curgea de sus pe canale special amenajate. Aceste ape irigau intreaga gradina saturind radacinile plantelor si tinind umeda intreaga zona. Aceasta face ca iarba sa fie permanent verde si copacii bine dezvoltati.”
Geograful grec Strabo, care a descris gradinile in secolul I I.C., a spus: “Gradinile constau in terase ridicate una deasupra celeilalte sprijinite pe stalpi cubici. Terasele erau goale si umplute cu pamant pentru a permite copacilor de dimensiuni mari sa fie plantati.”
Se crede ca Gradinile Suspendate erau un munte artificial construit pe terase suprapuse inlte de la 23 la 91 de metri si lungi de 122 de metri. Aceste terase erau sustinute de coloane din piatra. Apa pentru irigarea plantelor era ridicata in mod mecanic cu galeti prinse pe un cablu intins intre 2 roti imense.

Anul constructiei:
Se crede ca a fost terminat in anul 353 I.C., la 3 ani dupa moartea regelui Mausollus.

Locatie:
Orasul Halicarnassus (Bodrumul de azi) in Marea Egee, in sud-vestul Turciei.

Istorie:
Denumirea de “mausoleu” vine de la numele regelui persan Mausollus care guverna provincia Caria. Mausoleul de la Halicarnassus a fost construit de catre Artemisia, sotia si sora regelui Mausollus, in memoria acestuia. Timp de 16 secole acesta constructie a supravietuit timpului. Se crede ca a fost distrus intre 1000 A.D. si 1400 A.D. de un cutremur, cel mai probabil. In 1494, cavalerii Sfantului Ioana din Malta au construit un castel in timpul cruciadelor, castel care exista si astazi in Bodrum si la a carei constructie au folosit blocurile de piatra si marmura din mausoleu.

Descriere:
Artemisia, sotia si sora lui Mausollus, l-a angajat pe arhitectul Pythius pentru realizarea proiectului. Planul de baza al cladirii era un templu imes, cu o baza rectanglulara cu o lungime de 40 de m si o latime de 30 de m, peste care era construita o piramida cu 24 de trepte. Inaltimea totala a mausoleului era de 45 m compusa din 20 m baza cu trepte, 12 m podiumul cu coloane, 7 m piramida cu cele 24 de trepte si 6 m statuia din varf care reprezenta un car cu 4 cai. Fundatia era un podium cu trepte decorat cu statui. Camera mortuara era construita din alabastru alb si decorata cu aur. Era localizata pe podium si inconjurata cu coloane. Faima acestei constructii consta in multimea statuilor cu care era decorata: oameni, lei, cai si alte animale. In fiecare colt, luptatori pe cai strajuiau mormantul. Fiecare parte a mausoleului era decorata cu fresce care prezentau scene despre luptele grecilor. Intre fiecare dintre coloanele podiumului strajuiau statui. Astazi, numai cateva statui au fost recuperate si pot fi vazute in Camera Mausoleului la British Museum.

Anul constructiei:
Piramida lui Keops a fost construita undeva intre anii 2700-2500 I.C.

Locatie:
Platoul de la Gizeh in Egipt, langa Cairo.

Istorie:
“Marea Piramida” a fost cea mai inalta constructie din lume mai mult de 43 de secole, pana in secolul al IX-lea in 1889 cand a fost construit Turnul Eiffel. Una dintre primele mentionari asupra existentei si descrierii piramidelor din Egipt a fost facuta de istoricul grec Herodot intr-o carte de istorie scrisa de el. Herodot a vizitat Egiptul in anul 450 I.C. De-a lungul secolelor, Marea Piramida a stimulat imaginatia oamenilor. S-au facut speculatii cum ca ar fi fost construita ca observator astronomic sau ca este o simpla constructie geometrica a unei civilizatii demult disparute. Suntem siguri ca nu va sunt straine nici teoriile cum ca ar fi o constructie realizata de civilizatii extraterestre. Cei mai multi arheologi accepta insa teoria ca piramidele din Egipt nu au fost decat unele dintre cele mai mari morminte ale faraonilor.

Descriere:
Piramidele egiptene sunt cele mai vechi dintre “Cele 7 Minuni ale Lumii” si singurele care au supravietuit timpului. Desi pe platoul de la Gizeh sunt 10 piramide, cea a lui Keops (al doilea rege din a patra dinastie) este cea mai mare dintre ele si se crede ca numai ea a fost inclusa intre “Minunile Lumii”. Este cunoscuta ca “Marea Piramida” si a fost construita din 2.300.000 de blocuri de piatra, fiecare bloc cantarind in medie 2,5 tone. Este inalta de 137 de metri (a pierdut 9 metri din inaltime in timp) si are laturi de 230 de metri. Unghiul de inclinare al laturilor este de 51 de grade si 51 de minute. Fiecare colt este indreptat cu precizie catre fiecare dintre cele 4 puncte cardinale (nord, vest, sud si est). Pe latura dinspre nord se afla intrarea. In piramida au fost descoperite o serie de coridoare, galerii si gauri de aerisire. Camera mortuara a faraonului se afla chiar in mijloc, in “inima” piramidei si este accesibila numai din “Marea Galerie” in care se ajunge pe un culoar ascendent. Peretii acestei camere sunt construiti din granit rosu, iar pietrele au fost imbinate atat de bine, incat nu intra printre ele nici macar o carte de joc. In piramida a mai fost construita si o camera mortuara a reginei. Regretabil este faptul ca atat comoara cat si mumia lui Keops nu au fost gasite. Se crede ca au cazut prada jefuitorilor de morminte.

Wikipedia:

Marea Piramidă din Giza a fost cea mai înaltă construcţie din lume mai mult de 43 de secole, până în secolul al XIX-lea în 1889 când a fost construit Turnul Eiffel. Avea, la început, 146 m (azi 138 m) înălţime, latura de 227 m şi cuprinde 2.521.000 m cubi de piatră. Feţele piramidei erau placate cu plăci şlefuite din granit. A fost construită de faraonul Khufu din a IV-a Dinastie, în jurul anului 2.560 î.e.n. pentru a servi drept mormânt acestuia.
Tradiţia construirii de piramide a început în Egiptul antic ca o sofisticare a ideii de “mastaba” sau “platformă” ce acoperea mormântul regal. Mai târziu, au fost folosite mai multe “mastaba”, fapt dovedit de primele piramide, cum este Piramida în Trepte a Regelui Zoser (Djoser), construită de faimosul arhitect egiptean, Imhotep.
După cum ne informează Herodot, construcţia ei a durat peste douăzeci de ani, lucrând 100.000 de oameni. Întâi a fost pregătit locul de amplasare şi au fost transportate blocurile de piatră. Atunci era folosit un proiect pentru exteriorul piramidei, o şlefuire ce a dispărut de-a lungul timpului. Deşi încă nu se ştie exact cum au fost aşezate blocurile de piatră, au existat mai mult teorii: una din aceste teorii se referă la construirea unei rampe drepte sau în spirală, ce era înălţată pe măsură ce se ridica piramida. Această rampă, îmbrăcată cu noroi şi apă, uşura transportarea blocurilor împinse (sau trase) la locul lor. O altă teorie sugerează că blocurile de piatră erau puse la locul lor folosind pârghii lungi.
Când au cucerit Egiptul, in anul 641, arabii au găsit piramida intactă şi după ce au deschis-o, căutând comoara lui Keops, sarcofagul era gol.
De-a lungul istoriei, piramidele de la Giza au stimulat imaginaţia oamenilor, aceştia numindu-le “Grânarele lui Iosef” sau “Munţii Faraonului”. Când Napoleon a invadat Egiptul în 1798 mândria resimţită de el atunci a fost exprimată în faimosul citat: “Soldats! Du haute de ces Pyramides, 40 siècles nous contemplent” (Soldaţi! 40 de secole ne privesc din vârful piramidei).
În ultimii ani s-au mai descoperit înca trei sau patru camere, în apropiere de camera funerară, într-una fiind corabia regală, iar celelate sunt în curs de explorare, dezvăluind poate ultimele secrete ale Marii Piramide: tezaurul şi mumia faraonului.
Astăzi, Marea Piramidă este inclusă, împreună cu celelalte piramide şi cu Sfinxul, în regiunea turistică a Platoului Giza. De asemenea, în zona aceasta se află muzeul ce găzduieşte misterioasa Barcă Solară, descoperită abia în 1954, lângă partea de sud a piramidei. Această barcă se presupune că a purtat corpul lui Khufu în ultima sa călătorie, înainte de a fi înmormântat în piramidă. Se poate de asemenea să fi servit şi ca mijloc de transport în viaţa de apoi, conform credinţelor antice egiptene.

Atunci când a fost construită, Marea Piramidă avea 145,75 m înălţime. De-a lungul timpului, a mai pierdut 10 m din vârf. Era acoperită cu piatră şlefuită (o parte se mai vede în vârful piramidei lui Khefren). Unghiul sub care e construită este de 54 de grade şi 54 de minute. Fiecare parte a ei este orientată atent spre unul din punctele cardinale ale busolei, adică nord, sud, est şi vest. Perimetrul orizontal al fiecărei secţiuni în piramidă descrie un pătrat. Cea mai mare eroare între lungimile laterale este, uimitor, mai mică de 0,1%.
Fiecare bloc de piatră din cele două milioane în total cântăreşte mai mult de 2 tone. S-a sugerat faptul că în cele trei piramide sunt suficiente blocuri de piatră pentru a construi un zid gros de 30 cm şi înalt de 3 m care să înconjoare Franţa. Suprafaţa ocupată de Marea Piramidă poate înghiţi Catedrala Sf. Petru din Roma, catedralele din Florenţa şi Milano şi Catedralele Westminster şi Sf. Paul din Londra, toate laolaltă.
Pe faţeta din nord se află intrarea în piramidă. Coridoarele şi galeriile duc fie spre camera mortuară a regelui, fie au avut alte funcţii. Camera regelui se află în inima piramidei, putând fi accesată numai prin Marea Galerie şi un coridor ascensional. Sarcofagul regelui este făcut din granit roşu, ca şi pereţii interiori ai camerei. Cea mai impresionantă este piatra cu laturi foarte fin şlefuite de deasupra intrării, lungă de peste 3 m, înaltă de 2,4 m şi groasă de 1,3 m. Toate pietrele din interior se potrivesc aşa de bine, încât nu poţi strecura nici un card între ele. Sarcofagul este orientat conform direcţiilor busolei şi este cu numai 1 cm mai mic decât intrarea în cameră. Probabil a fost introdus în timpul construcţiei.
Au fost propuse noi teorii referitoare la originea şi scopul piramidelor de la Giza… Observaţii astronomice… Locuri de venerare.. Structuri geometrice construite de o civilizaţie demult dispărută… Chiar şi teorii legate de extratereştri au fost propuse, fără dovezi clare… Dar dovezile istorice şi ştiinţifice copleşitoare sprijină în continuare concluzia că, ca şi alte mici piramide din regiune, Marea Piramidă a fost construită de civilizaţia egipteană de pe malul vestic al Nilului, pentru a servi ca morminte regilor lor. Morminte unde Khufu, Khefren şi Menkaure puteau să-şi înceapă călătoria mistică în viaţa de apoi.

Anul constructiei:
Intre anii 470-450 B. C.

Locatie:
Orasul Olimpia din Grecia antica localizat pe coasta vestica a Greciei, la aproximativ 150 de km de Atena.

Istorie:
Jocurile Olimpice au inceput in orasul Olimpia din Grecia in anul 776 I.C. si erau tinute in cinstea lui Zeus. Oamenii veneau din toate tarile sa participe la aceste jocuri si se rugau in templul lui Zeus. Cu timpul, cand Jocurile Olimpice au devit faimoase, din ce in ce mai multi oameni veneau sa ia parte la intreceri. Astfel ca, templul a devenit neincapator.

De aceea s-a construit un altul, mai mare. In interiorul lui sculptorul grec Phidias a realizat o statuie imensa a lui Zeus. Imparatul roman Caligula a vrut sa ia statuia si sa o expuna in Roma. Dispozitivul pe care il construise pentru transportarea ei s-a rupt, el fiind nevoit sa renunte la acesta idee. Jocurile Olimpice au fost declarate “pagane” in anul 392 A.D. de catre imparatul crestin Theodosius I al Romei, iar templul lui Zeus a fost inchis. Mai tarziu, statuia a fost transportata de catre niste greci foarte bogati intr-un palat din orasul Constantinopol in care a si fost distrusa in anul 462 A.D de catre un incendiu devastator. Astazi nu a mai ramas nimic din marele templu decat fundatiile, coloane cazute si pietre.

Descriere:
Pausanias Grecul spunea in secolul 2 A.D.: “In mana dreapta tinea o statuie a Victoriei facuta din aur si fildes. In mana stanga tinea sceptrul lucrat din toate metalele si care avea in varf un vultur. Sandalele zeului erau facute din aur la fel ca si roba lui.”
Templul lui Zeus era construit dupa modelul numeroaselor temple din Grecia, pe o platforma rectangulara. 30 de coloane largi sustineau acoperisul pe partile laterale si 6 la fiecare capat. Un acoperis foarte ascutit acoperea cladirea. Triunghiurile create la capetele cladirii de acoperisul inclinat erau umplute cu sculpturi. Sub ele, chiar deasupra coloanelor, erau mai multe sculpturi descriind 12 muncitori ai lui Heracle, 6 la fiecare capat. In acord cu descrierile, statuia era asezata in capatul vestic al templului. Ocupa o suprafata de 7 metri si avea o inaltime de 12 metri. Hainele sale erau sculptate cu animale si crini, fata era facuta din fildes iar barba, parul, roba si sandalele, din aur.

Anul constructiei:
In jurul anului 550 I.C.

Locatie:
In orasul Efes din Grecia antica, langa orasul Selkuc de azi din Turcia.

Istorie:
Templul zeitei Artemis se considera a fi cea mai frumoasa structura construita vreodata. Artemis (Diana la romani), era in religia greaca zeita vanatorii si a naturii salbatice. In religia locuitorilor din Efes, era zeita fertilitatii. In anul 550 I.C. regele Croesus din Lydia a cucerit orasul Efes si alte orase din Grecia antica. In timpul luptei a fost distrus un templu al zeitei Artemis. De aceea, Croesus a luat decizia sa construiasca unul nou realizat de arhitectul grec Chersiphron si de fiul acestuia, Metagenes. Noul templu a fost mandria celor din Efes pana in anul 356 I.C. cand, Herostratus (un tanar din Efes) l-a ars din temelii crezind ca numele lui va intra in istorie.

Ciudat sau nu, Templul lui Artemis a fost distrus in aceeasi noapte in care s-a nascut Alexandru cel Mare. Cand el a cucerit Asia Mica, s-a oferit sa-l reconstruiasca, ceea ce s-a si intamplat. Noua constructie a fost definitivata dupa moartea lui in 323 I.C. Sfantul Paul a vizitat orasul Efes in primul secol A.D. predicand crestinismul. Aici insa s-a lovit de veneratia pe care locuitorii o aveau pentru zeita Artemis. In anul 262 A.D., templul a fost distrus de goti. Locuitorii au planuit sa-l reconstruiasca dar intre timp au fost crestinati si ideea reconstructiei a fost abandonata.

Descriere:
Templul lui Artemis era faimos pentru marimea lui si pentru operele de arta pe care le gazduia. Era construit din marmura, cu o fatada decorata. Se estimeaza ca masura 106 metri in lungime si 54 de metri pe latime, avea 127 coloane de piatra inalte de 18 metri fiecare, fiind de 4 ori mai mare decat Parthenon-ul din Atena. La intrare, scari de marmura inconjurau templul. In interior erau sculpturi valoroase realizate de marii artisti ai vremii.