Istoria diferitelor feluri de mancare

Bomboanele

Ideea gustului de dulce a fost descoperit pentru prima data de oamenii cavernelor care mancau miere. De-a lungul timpului, egiptenii, arabii si chinezii au preparat fructe si alune invelite in miere. In Europa, in Evul Mediu, costul ridicat al zaharului a facut ca bomboanele sa fie o delicatesa pe care si-o permiteau doar oamenii bogati.
Bomboanele din zahar topit au devenit cunoscute in secolul XVII in Anglia si in coloniile americane. Bomboanele se obtin simplu, prin dizolvarea zaharului in apa. Diferitele temperaturi de incalzire determina tipul de bomboane: temperaturile ridicate fac bomboanele tari, temperaturile medii fac bomboanele moi si temperaturile joase fac bomboanele care se mesteca (jeleurile).

Fabricarea dulciurilor s-a dezvoltat rapid ca industrie la inceputul secolului XIX prin descoperirea sucului dulce din sfecla. Fabricarea bomboanelor tari din menta sau dropsuri din lamaie a devenit foarte populara.

 

Vata de zahar ars

Vata de zahar ars este facuta din zahar topit si tors intr-un fir subtire ca un fir de bumbac.

 

A fost inventata in 1897 de William Morris si John Wharton, fabricanti de dulciuri din Tennessee, SUA. Ei au inventat un dispozitiv care topeste zaharul intr-o cupa care se invarte si care are niste gauri subtiri.

 

Dupa cum cupa se invarte, zaharul caramelizat este fortat sa iasa prin acele gauri rezultind un produs pufos care seamana cu bumbacul si care se topeste in gura.

Ciocolata

Istoria ciocolatei incepe o data cu descoperirea Americii. Cand Cristofor Columb s-a intors din a 4-a lui calatorie in Lumea Noua, a adus regelui Ferdinand si reginei Izabela boabe de cacao. In timpul invaziei in Mexic a lui Hern Cortin 1519, indienii azteci au fost gasiti folosind boabe de cacao in prepararea unei bauturi regesti , numita Chocolate adica lichid fierbinte
Tratau aceasta bautura ca fiind mancarea zeilor era foarte amara, drept pentru care, au emis ideea indulcirii ei cu trestie de zahar. Tot ei au luat acesta bautura in Spania si au imbunatatit-o, punandu-i scortisoara si vanilie. Au decis ca bautura are gust mai bun daca este servita fierbinte. Noua bautura a prins foarte bine, mai ales la aristocratii spanioli. Spaniolii au inceput sa planteze cacao in coloniile lor dind nastere unei afaceri prospere. Ei au tinut secret aceasta industrie multe sute de ani dar niste calugari spanioli au lasat pana la urma ca secretul sa scape.

Aceasta bautura s-a raspandit repede in Europa si in 1657 a aparut una dintre cele mai faimoase case englezesti de ciocolata. In 1828 au aparut tehnici mecanizate de macinare a boabelor de cacao (presa pentru boabele de cacao) care a dus la scaderea pretului ciocolatei. Datorita acestei prese a fost imbunatatita si bautura din cacao pentru ca prin presare era stoarsa grasimea pe care o contineau boabele de cacao. In secolul XIX au fost 2 mari revolutii in istoria ciocolatei: o companie engleza a produs prima ciocolata solida de mancat – ciocolata fondanta fina si matasoasa, iar in 1876, elvetianul Daniel Peter a introdus laptele in ciocolata si a creat un produs care si astazi aduce bucurie: ciocolata cu lapte. In America a avut un mare succes si s-a dezvoltat foarte repede. In 1765 a aparut prima fabrica de ciocolata. In prezent, guvernul american ii recunoaste rolul. Ciocolata face parte din ratia soldatilor americani inca din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si este nelipsita din dieta astronautilor.

Inghetata

Primul desert inghetat a fost creat in Imperiul Roman pe timpul imparatului Nero. Era o combinatie intre zapada (isi trimitea scalvii sa aduca zapada din munti) si nectar, pulpa de fruct si miere.
O alta teorie este ca Marco Polo, un aventurier al secolului XIII, a adus in Europa recipiente de pastrare a ghetii spunand ca ele se folosesc in Asia de mii de ani. El a invatat de la chinezi metoda de a crea gheata si laptele inghetat. In 1700, guvernatorul Bladen din Maryland a servit inghetata oaspetilor sai. Cu timpul, recipientele de pastrare a ghetii, a laptelui inghetat si a serbetului s-au dezvoltat si inghetata a devenit o delicatesa la curtile Frantei si ale Angliei.

Prima masina comerciala de facut inghetata a fost inventata in Australia in 1855 iar producerea mecanizata a inghetatei a avut loc in anii 1880 si 1890. In 1899, August Gaulin a inventat omogenizatorul si crema de inghetata a devenit mai moale. In 1904, in America, un vanzator de napolitane a creat suportul din napolitana pentru inghetata. In 1919, tot in America, a aparut prima inghetata invelita in ciocolata si in 1920 prima inghetata pe bat.

 

Guma de mestecat

Cand au dezgropat obiecte preistorice, arheologii au descoperit bucati intregi de rasina de copaci mestecata. Se poate spune ca oamenii din antichitate au fost adevaratii inventatori ai gumei de mestecat.
Guma de mestecat se presupune ca era utila la curatarea dintilor si pentru a reimprospata respiratia. Vechii greci mestecau Eastiche o guma de mestecat facuta din rasina unui copac care crestea in Turcia si Grecia. Vechii maya mestecau Ahicle care era seva de la copacul Yapodilla Indienii nord-americani mestecau seva de la molid iar locuitorii timpurii ai Americii mestecau guma facuta din seva de molid si ceara de albine. In 1848, John B. Curtis a facut si a vandut prima guma de mestecat comerciala numita ytarea principala a gumei pure de molid- (state of mine pure spruce gum). In 1850, Curtis a inceput sa vanda guma cu aroma de parafina care a devenit mai populara decat guma din molid. In 28 decembrie 1869, William Finley a devenit prima persoana care a brevetat guma de mestecat. In 1871, Thomas Adams a brevetat prima masina de fabricat guma de mestecat. In 1880, John Colan a inventat o cale pentru ca guma de mestecat sa aiba un gust mai bun chiar dupa o lunga perioada de timp de mestecat.

In 1888, guma de mestecat a lui Adams, numita Tutti-Frutti, a devenit cea mai bine vanduta guma de mestecat dintr-un tonomat. Tonomatul era localizat intr-o statie de metrou in New York. In 1914 a fost creata guma Wrigley Doublemint. In 1928 Walter Diemer a inventat guma roz de succes Dubble Bubble (baloane duble), o guma foarte elastica. Aceasta guma a fost roz din intamplare, pentru ca asta era culoarea pe care a avut-o la indemana firma Fleer Chewing Gum Company la care lucra Walter Diemer. Multe tipuri de gume de mestecat au fost inventate de farmacisti, chimisti si doctori, dar Walter Diemer era contabil

Pizza

Istoria producerii pizzei incepe in antichitate, odata cu painea plata coapta pe pietre fierbinti, aromata cu diverse ierburi si condimente foarte populare in Napoli, Italia. Asa cum o stim noi azi, ea se pregateste dupa anii 1600 cand, odata cu descoperirea Americii, rosiile ajung in Europa.
Taranii din Italia care erau foarte saraci au adaugat rosiile la prepararea pizzei. Pana la 1830 pizza a fost vanduta in standuri in aer liber si prin vanzatorii de strada, dar prima pizzerie adevarata “Antica Pizzeria Port Alba” s-a deschis in Napoli si functioneaza si acum. Pizza moderna s-a nascut in 1889 si se atribuie unui brutar, Raffaele Esposito, care a pregatit o pizza speciala in cinstea vizitei regelui italian Umberto I si a reginei Margareta.

Pizza semana cu steagul Italiei avand busuioc verde, branza alba si sos de rosii. A fost favorita reginei. De atunci acest model de pizza se numeste pizza margherita in cinstea reginei. Pizza a ajuns in America cand italienii au migrat acolo si au inceput sa-si deschida pizzerii.

Hot Dog

Nu exista o etimologie sigura pentru termenul de “hot dog”, dar 2 teorii sunt cele mai acceptate. Se crede ca popularitatea termenului de “hot dog” e atribuita lui Tad Dorgan, care a observat un vanzator ambulant vanzand carnati fierbinti la un meci si ca acest vanzator a strigat ia-ti carnatul rosu si fierbinte!
El a caricaturizat scena: un caine soricar cuibarit intr-o chifla si strigand ia-ti hot dog-ul! Desenele lui animate cu carnati vorbitori denigreaza in general vanzarile vienezilor la Coney Island, sugerand ca salamurile vieneze contin carne de caine. Pentru ca asta a fost o publicitate proasta in 1913, Camera de Comert a interzis termenul de “hot dog”. A doua varianta se refera la carnatii “dachshund” (in traducere “caine soricar”), termen gasit la emigrantii germani in SUA in anii 1800. Ei au adus cu ei la sfarsitul anilor 1800 nu numai carnatii ci si cainii soricari. Se crede ca numele “hot dogs” a inceput probabil ca o gluma despre cainii germani lungi, subtiri si mici.
Ca un sfarsit al glumei si ca un zvon, este gluma despre provenienta gustosilor carnati serviti pe o paine calda taiata in lungime, cum ca ar fi produsi din carne de caine. In anii 1871, “hot dogs” incep sa se vanda prin vanzatori ambulanti, primul vanzator fiind Charles Feltman, de la Gradinile lui Feltman in parcul de amuzament din Coney Island. El a vandut “hot dogs” intr-un carut de lapte in primul sau an de deschidere a afacerii. Punerea “hot dog”-ului intr-o paine calda si cu ingrediente variate se datoareaza lui Harry Magely, director de catering la New York City’s Polo Grounds, care a inclus sloganul “Red hots! Get your red hots!” (Rosii si fierbinti! Ia-ti-i pe ai tai!) catre clientii sai. In 1893, “hot dog”-ul devine bilet standard de intrare in stadioanele de baseball.